„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne

De romanul ,,Băiatul cu pijamale în dungi” auzisem, pentru prima dată, în clasa a VII-a când la ora de istorie ne-a fost prezentat filmul. Văzându-l, mi-a stârnit interesul de a citi cartea, fiind curioasă să descopăr povestea și prin proză.

John Boyne este autorul romanului citat, fiind un scriitor irlandez, născut la Dublin, în 1971, care a câștigat de două ori prestigiosul ,,Irish Book Award”. Este autorul a opt romane pentru adulți și tineri, printre acestea figurând și bestsellerul internațional ,,Băiatul cu pijamale în dungi”. Cartea s-a vândut în peste șase milioane de exemplare în întreaga lume și a fost ecranizată de studiourile Miramax.

Romanul prezintă povestea unui băiat pe nume Bruno în vârstă de nouă ani. Acesta era fiul unui comandant german care, datorită serviciului, a trebuit să se mute cu soția și cu cei doi copii aproape de lagărul de exterminare de la Auschwitz. În primele săptămâni de la instalarea în noua casă, Bruno, mezinul familiei, se plictisea să stea la Auschwitz și să se joace de unul singur, dar de la fereastra camerei lui observa în depărtare multe case scunde care erau înconjurate de un mare gard cu sârmă ghimpată. Astfel, din curiozitate și din spirit de explorator, ajunge în apropierea lagărului unde se împrietenește cu Shmuel, un copil evreu de aceeași vârstă cu el, cu care leagă o frumoasă prietenie. Finalul romanului arată modul în care cele două personaje principale își pierd inocența și ajung să se maturizeze prea devreme, Holocaustul lăsând o urmă adâncă și un stigmat în sufletul acestor copii nevinovați.

Acest roman mi-a plăcut, deoarece chiar dacă este o poveste tristă reflectând ororile Holocaustului, relația dintre Bruno și Shmuel a putut învinge acest tragic eveniment, demonstrând că naționalitatea sau statutul social nu contează într-o prietenie. Totodată, mi-a stârnit sentimentul de tristețe, finalul romanului lăsându-mi o urmă de durere în suflet ce m-a făcut să conștientizez cât de grea a fost viața evreilor în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.

Din această carte am învățat să nu ne batem joc de cei de altă origine sau naționalitate, ci trebuie să respectăm dreptul la viață al tuturor, fiindcă acesta este primul și cel mai important drept al oamenilor. Chiar dacă Hitler a încălcat acest drept al evreilor, crezând că ei sunt vinovați de pierderea Primului Război Mondial, din acest eveniment istoric trebuie să învățăm să fim toleranți și să acceptăm diferențele care ne fac să fim unici.

Din lectura romanului am putut extrage câteva fraze care au avut un ecou deosebit în sufletul meu și care simbolizează mărturii ale momentelor tragice de la Auschwitz: ,,Punctul care deveni o Pată, care deveni un Strop, care deveni o Siluetă, care deveni un Băiat” sau ,,Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât în realitate”, ,,Doar că pentru cineva privește noaptea cerul, nu înseamnă că e astronaut, știi doar”; ,,A, oamenii aceia, zise tata, dând din cap și zâmbind ușor. Oamenii aceia… Ei bine, aceia nu sunt oameni, Bruno”.

,,Băiatul cu pijamale în dungi” este o carte despre istorie și prietenie în care realitățile Holocaustului, văzute prin ochii unui copil, se îmbină cu descrierea unei frumoase prietenii, în care naționalitatea sau statutul social nu contează.