„De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger

Cartea ,,De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger reprezintă prima carte citită, care se abate stilului meu bine format de când am intrat în „lumea cărților”. Este cartea care mi-a oferit o altă perspectivă, alta față de cea pe care o văd în romanele polițiste. Pentru mine, acest roman prezintă în totalitate latura mea, cea de care mă tem cel mai mult, latura mea întunecată, cea lipsită de oameni și de gândirea limpede. Sunt o persoană sociabilă, o lume fără oameni este o lume plictisitoare, o lume anxioasă în care nu vreau să trăiesc. Încărcarea cu emoție negativă, situație prezentată în text, atrage exact acest lucru – SINGURĂTATEA.

Având ca tema adolescența, în prim-plan se află viața pesonajului Holden Caulfield, care trece prin cele mai delicate perioade ale vieții. Țigările, alcoolul, negativitatea, dependența, îndepărtarea oamenilor, irascibilitatea și multe altele, ce țin de tentațiile adolescenței, toate se regăsesc pe drumul băiatului. Romanul „The Catcher in the Rye”, titlul original, publicat în data de 16 iulie 1951, în Statele Unite ale Americii, în România în 1990 prin Editura Univers, reluat în 2002 de Editura Polirom, prezintă în cele 279 de pagini psihologia adolescentului, mai exact, modul în care comportamentul este influențat de diferiți factori. Cel evidențiat în roman este familia, copilăria lui și tot ce ține de atenția părintească. Tot ceea ce făcea el era o reacție a acțiunii părinților.

Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York — d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru acest roman, de debut și care înregistrează un succes neașteptat. Succesul lui „De veghe în lanul de secară” l-a adus pe Salinger în atenția publicului; din acest motiv, scriitorul s-a izolat și a ales să publice noi scrieri într-un ritm mai rar. S-a mutat din New York în Cornish, New Hampshire, unde a continuat să scrie romane pe care nu le-a publicat. Pe cât posibil, a încercat să scape expunerii și atenției publice, susținând că „sentimentele de anonimat-obscuritate ale unui scriitor sunt (…) bunul cel mai de preț pe care îl primește cu împrumut”. Romanul este potrivit adolescenților, în acest fel ei pot avea o idee despre treapta pe care o au de trecut și pot vedea consecințele acțiunilor tentante.