„De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger

Romanul „De veghe în lanul de secară” scris de J. D. Salinger a apărut pentru prima oară în Statele Unite ale Americii în vara anului 1951 la editura „Little, Brown and Company”, cuprinzând 279 de pagini. Nu s-a realizat o ecranizare deocamdată deoarece autorul a refuzat și putem regăsi acest sentiment față de filme și la Holden Caulfield, personajul principal : «Dacă ar fi un singur lucru pe care îl urăsc, acela ar fi filmele».

Cartea a fost interzisă ani la rând întrucât instigă la violență și utilizează limbaj licențios, fiind chiar al doilea cel mai interzis roman clasic după „Marele Gatsby”. „De veghe în lanul de secară” este una dintre cărțile favorite ale criminalilor. Spre exemplu, Mark David Chapman, cel care l-a omorât pe John Lennon, a rămas la locul faptei după crimă citind această carte și a spus „Sunt sigur că o mare parte din mine este Holden Caulfield, iar restul e diavolul”. Alt exemplu este John Hinkley Jr., omul care a încercat să-l asasineze pe președintele Americii, Ronald Reagan, în 1981, care a declarat că e fascinat de această carte.

Eu consider că romanul e atât de îndrăgit de criminali deoarece se regăsesc în caracterul neînțeles și neadaptat al lui Holden cu care fiecare dintre noi împarte un fragment de personalitate. 

Viața lui Holden este privată de dragoste și iubire de orice fel astfel forțându-l să aibă o fire pesimistă și să fie închis în sine. Adolescentul de 16 ani observă societatea până la cele mai mici detalii și se abține să nu-și verse furia pe care oamenii i-o provoacă, direct sau indirect. De asemenea este un mincinos, dar unul care știe asta și care regretă uneori, totuși continuându-și obiceiul. El neavând prieteni atât de buni la care să țină cu adevărat, o are pe sora să Phoebe la care ține mai mult decât la părinții lui.
Nu contează ce vârstă aveți, dar trebuie să îl întâlniți pe Holden și să încercați să îl înțelegeți, este unul dintre cele mai complexe personaje pe care le veți întâlni vreodată și nu veți regreta niciodată dacă veți citi „De veghe în lanul de secară”.