Tudor Uzum
clasa a X-a A, Genesis, București, prof. Valentina Dima
Dacă te-aș întreba de Micul Prinț ai spune că este o carte citită în clasa a treia sau acum 10 de ani, în orice caz acum mult timp, că este o carte pentru copii, evident, despre un băiețel naiv de pe altă planetă și călătoriile acestuia intergalactice. Și răspunsul tău este greșit. Desigur, copiii mici asta observă în această carte, dar ar fi tragic ca noi să nu încercăm să înțelegem ceea ce autorul a vrut să transmită printre rânduri. Nu este un secret că autorul a scris această carte pentru adulți și copii deopotrivă. Mi s-a părut interesant să citesc o lectură atât de specială, deoarece rareori găsești o carte cu atâtea paliere de înțelegere. Trebuie să-i dau dreptate profesoarei mele de română, pe măsură ce crești, înțelegi altceva din această carte.
De la prima apariție în SUA, nuvela a fost adaptată în diferite de forme de artă și în media, în înregistrări audio, radio, piese, scenete live, în televiziune, în filme și în opere muzicale. Naratorul personaj este un aviator care ajunge forțat în mijlocul deșertului Sahara, unde îl întâlnește pe Micul Prinț.

Vi se pare înspăimântătoare imaginea de mai sus? Adulții vor întreba de ce i-ar înspăimânta o pălărie. Doar copiii au imaginația de a observa că desenul nu este de fapt o pălărie, ci un șarpe care înghițise un elefant. Pentru că adulții au nevoie mereu de explicații, naratorul realizează un desen cu interiorul șarpelui.
Așa începe povestea Micului Prinț.

Nu știm să cântărim importanța a ceea ce deținem și mereu vrem ceea ce nu putem obține. Ne dorim lucruri care nu ne sunt folositoare la nimic, luptăm pentru ele și abia după obținerea lor realizăm cât de inutile sunt de fapt.